încăperile casei în care se află bolnavul sau "deochiatul", apoi grajdul unde trebuie lecuite animalele, cimitirele şi pădurile, pentru făcături, apele curgătoare, mai ales locurile de la moară, unde trebuie spălate făcăturile, "urile" şi altele, propice pentru desfăşurarea practicii magice.De pildă, locul îngăidut şi totodată necesar unui descântec de deochi este vatra. Descântătoarea are nevoie de cărbuni, ca să poată descânta, de cană de apă neîncepută, pe care şi-o aducea atunci, de pragul încăperii, de găurile laiţelor, după cum se poate vedea dintr-un descântec al descântecelor , descântec "bun pentru toate".                                                               Se ia apă neîncepută într-o cănuţă de jumătate şi se potolesc în ea trei cărbuni îndărăpt şi se numără invers, de la 9 la 1, tăind cu semnul crucii. Când ajungi la 1 spui descântecul. Începi cu o rugăciune, pe care o şti mai bine: "Tatăl Nostru", "Născătoare", "Prea Sfântă Treime", "Împărate Ceresc", oricare. După rugăcine zici:

  "Ce fac 99 de descântătoare                                                                                                                     Aceea fac şi eu (de trei ori se repet formula)                                                                                              Ce zic 99 de descântătoare                                                                                                                         Aceea zic şi eu (de trei ori se repet formula)                                                                                              De-i deochiat de fată, de nevastă, de bărbat, de tânăr, de bătrân                                                                 De ochi verzi, de ochi căprâi, de ochi albaştir                                                                                              Să le saie ochii ca cărbunii                                                                                                                          De-i de fată,                                                                                                                                               Să-i pice cozâle;                                                                                                                                         De-i de nevastă,                                                                                                                                         Să-i crepe ţâţele;                                                                                                                                        De-i de bărbat,                                                                                                                                           Să-i crepe boaşele.                                                                                                                                     99 de moroi                                                                                                                                               99 de strâgoi (se repetă de trei ori)                                                                                                             Dacă nu vi-ţi depărta,                                                                                                                                 Cu coasa v-om cosi                                                                                                                                    Cu secera v-om secera                                                                                                                               Cu coasa v-om cosi                                                                                                                                    Cu cuţâtu v-om spinteca                                                                                                                             Peste mări v-om arunca                                                                                                                              Să pt'iei, s rost'iei,                                                                                                                                     Ca spuma p mare,                                                                                                                                     C a roua de soare,                                                                                                                                       Ca ştopt'itu-n cărare                                                                                                                                   Cum nu-i amu sară (ori dimineaţă),                                                                                                              Să nu-i hie nimic pă dimineaţă (p seară).                                                                                                    S-o luat nou fetiţe,                                                                                                                                    Cu nou năturiţe                                                                                                                                         Cu nou ştergătoriţe                                                                                                                                   S-o dus, pă cale, p cărare,                                                                                                                        Până la un miez de cal e                                                                                                                               Le-o ieşit Maica Domnului în cale.                                                                                                              Unde mereţi, voi, nou fetiţe                                                                                                                       Cu nou măturiţe                                                                                                                                        Cu nou ştergătoriţe                                                                                                                                   Noi merem la biserica lui Dumnezeu Sfântu.                                                                                                Ba voi acolo nu v duceţi                                                                                                                            Că Bunul Tată Cel Sfânt                                                                                                                             Dimineaţă s-o sculat                                                                                                                                   Bine-o t'icăzuit                                                                                                                                           Bine-o măturat                                                                                                                                           Da', veniţi la mine                                                                                                                                       Că-i ceaţă pân' de diochi                                                                                                                            Ceaţă de nou feluri                                                                                                                                    Ceaţă de nou chipuri                                                                                                                                 Nu o despica                                                                                                                                              Nu o străpunge                                                                                                                                           Da' vă duceţi în foc şi-n apă                                                                                                                        Măria (numele) să rămâie curată                                                                                                                 Şi luminată                                                                                                                                                  Ca Maica Sfânt Preacurată                                                                                                                       Cum nu-i amu pă diminea (sară)                                                                                                               Să nu-i hie nimic pă sar (dimineaţă)                                                                                                           Dacă-i săgetată,                                                                                                                                         Ori paralizată                                                                                                                                              De vânt de pădure                                                                                                                                      De vânt de apă                                                                                                                                           De vânt de şes                                                                                                                                            Să se ducă-n Munţii Pustâi                                                                                                                          Să rămâie curată şi luminată                                                                                                                        Ca Maica Sfântă Preacurată.

Tot descântecul se zice de nouă ori (durează aproximativ 30 de minute). Se înţelege greu ce spune descântătoarea. Cască în semn că, într-adevăr, cauza suferinţei celui de descântat este deochiul. Toată lumea trebuie să tacă. Nimeni n-are voie să se deplaseze prin încăpere. Singura care se mişcă şi vorbeşte este descântătoarea.După prima descântare se petrece apa de nouă ori prin trei găuri de laiţă, numărând îndărăt: 9-8-7-6-5-4-3-2-1, unu - nici unul. Se spală persoana bolnavă cu dosul mâinii de jos în sus şi apoi spune:

  "Cum nu poţi lucra cu dosul mâinii                                                                                                             Să nu poată nime face nici un rău asupra lui (X).                                                                                          Dacă cineva o pus, o ţâpat oarece                                                                                                              Pusuri, uri, făcături,                                                                                                                                     Să se întoarc 'napoi                                                                                                                                   Pă capul cui le-o pus                                                                                                                                  Şi pă capul cui le-o adus".

Descântătoarea suflă peste locul unde a stat, scuipă şi aleargă în alt loc. Apa rămasă se aruncă pe ţâţâna uşii, de trei ori şi restul (deci şi cărbunii) se aruncă pe acoperişul casei, iar cana se aşează pe prag întoarsă (cu gura în jos). Lângă cană se pune (răzimat) şi cuţitul folosit la descântat.

   Roua dimineţii devine leac mai ales în cazul descântecelor de negei: Descântec de negei cu rou de vineri dimineaţa de pe geamuri

"Cum se uscă roua de vineri dimineaţă                                                                                              Să se uşte rădăcina negeilor                                                                                                              De pe fa ţa mea                                                                                                                                De pe mânurile mele.                                                                                                                        Cum nu ştiu când v-aţi făcut                                                                                                             Să nu ştiu nici când vă veţi duce                                                                                                        Să v uscaţi,                                                                                                                                    Să v topiţi                                                                                                                                      La mine să nu mai fiţi".

  "Sfânt Mărie,                                                                                                                                          Sfântă de Tine                                                                                                                                            Atunci să pice negeii                                                                                                                                   De pe mine (sau de p e altul, i se dă numele)                                                                                                Când s-a mânca acest ciont de un furnicar".

"Iei osul şi îl duci (încă umed) la un furnicar şi osul va fi mâncat în curând". Dimineaţa etse timpul fast pentru căutarea norocului. "Dacă ieşi la deal ori la pădure şi auzi cucul cântând dimineaţa, stai atent să vezi pe ce creangă stă. Te duci şi rupi creanga, că-i bună la târg".