Aproape fiecare sat, ba chiar şi oraş îşi are "specialiştii" lui într-ale magiei.                                 În satul Baba există o bătrână specialistă în desfăcutul şi întorsul faptului, o alta pentru "spăriet" şi un bărbat pentru "oloiul de pământ". Descântecul sau vraja presupune respectarea anumitor condiţii. Dacă vom analiza câteva practici magice diferite vom putea constata anumite condiţii care trebuie respectate pentru ca descântecul ori vraja să aibă efect.                                                     "Io ştiu întoarce orice fapt. Oamenii numa' pentru asta vin la mine. Atâta ştiu atâta fac, şi dacă unii zic altfel. Oamenii spun multe, da' nu-i drept. Îi bine a-i ajuta, că nu vin de bieci, vin de necăjiţi". (am insistat să ne spună practica magică întrucât mătuşa nu voia s-o spună, ea o practică la nevoie şi a considerat că nu-i bine s-o spună aşa, oricui, adică neiniţiatului care poate greşi. A trebuit s-o lămurim că nu intenţonăm s-o practicâm, şi deci nu poate fi vorba de o întoarcere a vrăjii asupra nimănui şi atunci n-a înţeles de ce trebuie s-o spună, nu vedea rostul cercetării noastre, dacă nu înţelegea cauza).                                                                                                                           "Îţi spun, da' să nu greşeşti, Doamne feri, că-i mare bai. Se poate întoarce faptul (făcătura) pe tine şi poţi muri. I-o bag (faptul) în pământ cu foc. Îmi trebe gozăriţă, cuţât, trei boabe de t'iper, o ţâră de poprică câtă iei cu trei degete, trei grăunţe de ai, cană şi apă neîncepută. Se face numa' după asfinţit.                                                                                                                                         Vine omu' cu copil' sau sângur sau cu o cămaşă a beteagului. Trebe să stea cu faţa către răsărit, desculţ, în pielea goală. Şi-i descânt aşa de trei ori:

"Doamne Sfântă M arie                                                                                                       Maică Sfântă                                                                                                                      Io nu împrejur pământu'aista                                                                                               Că împrejur faptu' de pe (numele beteagului) Ion                                                                 Faptu' să se uşte                                                                                                                 Ion să rămâie curet, luminat                                                                                                 Ca de Dumnezeu lăsat                                                                                                        Să-şi vie în ouări                                                                                                                 Ca secara-n flori".

Iau cuţâtu' şi-l descânt tot aşa şi încep să tai glia, îi bine de să poate cu iarbă. Tai glia, o rădic să rămâie groapă. O pun alături. (Se schimbă doar două versuri) :

  "Io nu iau cuţâtu'                                                                                                                         Că iau faptu' de pe Ion".

După descântat cuţâtu se împluntă lângă beteag.Descânt gozăriţa, poprica, aiu şi le pun acolo lângă cuţât - (se descântă fiecare obiect sau aliment de trei ori modificând doar versurile care vizează conţinutul, de exemplu:

  "Io nu aleg t'iperu aista                                                                                                                Că-l aleg pe Ion                                                                                                                           Faptu să se uşte ... "

Iau foc pă gozăriţă şi-l descânt. Scuip pă jarul din gozăriţă şi-l pun în groapă. Păstă jar pun t'iperu, poprice, aiu şi pământul luat. Asta îl punem întors şi iară descânt:

  "Io nu întorc pâmăntul aista                                                                                                         Că întorc faptul de pă Ion".

Pă când le-am pus pă tăte, iau paharul cu apă descântată tăt aţe şi pun apă pă groapă invers de cum am început. Am sem cuţâtu şi descânt pământu iară stropinde-l cu apă, invers tăierii.Dacă îţi rămâne apă în cană atunci scapă. Pă când am udat de trei ori, scot custura (cuţâtu iară   descântând). Nime nu vorbeşte nimica, numa eu când descânt". Observăm din relatarea informatoarei noastre că se fac gesturi permanente de purificare, că este foarte important să nu se vorbească şi se practică după apusul soarelui. Mai înţelegem că este periculoasă şi presupune experienţă.

 Arsenalul magiei se îmbogăţeşte cu animale, insecte, obiecte, apar condiţii legate de gesturi şi de alte momente ale zilei.                                                                                                                "Când copiii-s spurcaţi de mame ori de alţii, când vezi că le apar pete, mâncărimi, usturimi pe faţă, şi numai pruncilor, tuturor îi bine să-i lecuieşti cu oloi de pământ. Oloiul de pământ se face obligatoriu marţi noaptea între 11 2, între hotare, acolo unde să ne se audă lătrat de câne nici cântat de cocoş. Zâua beteagului cere de la nouă văduve nouă feluri de sămânţă (trifoi, lucernă, bostan, fasole, floarea-soarelui, orice sămânţă).                                                                          Iei un ol de lut fără toartă, dacă are toartă o tai, şi încă o oală care să se potrivească cu gâtul olului. Înainte de a băga sămânţele căpătate bagi o lingură de unsoare de porc nesărată. Apoi bagi sămânţele. Unsoarea le ţâne să-şi dea puterea. Pân gura olului să bagă paie de grâu nerupte, atâtea să nu-ţi pară c-ar curge oloiul pă lângă ele. Când îi noapte bine, te duci între hotare fără să vorbeşti cu nime nimic, faci o groapă. În groapă faci foc, nu mult, să se facă jar. Pui olu' cu cu gura-n jos păstă oală aşa ca să nu intre mizerie în oală şi faci foc puternic păstă ol şi împrejur, faci foc să ardă trei ore. După tre ore-i gata." .