întindere verde. plaiuri şi obcini, ca păduri şi poieni situate între 800 şi 1000m. Pragul celor 1400 m, altitudine se caracterizează prin picioare denumite: Piciorul Negru, Piciorul Călimanului, Piciorul Pidrei, Piciorul Păltiniş. Vârfuri de înălţimi apropiate- Ouşorul 1472m, Tăul 1461m, Tamnaticul 1483m, Stregior 1472m ... domină semeţe marea Aşezările de astăzi par revărsate ca nişte mărgele pe firul afluenţilor râului Lăpuş, cel care domină zona. Ţara Lăpuşului se suprapune ca unitate fizico-geografică bazinului hidrografic al afluenţilor Lăpuşului.Ţara Lăpuşului ca şi a Chioarului s-a format prin fragmentarea şi scufundarea unui vechi masiv cristalin ce făcea legătura între M-ţii Apuseni, M-ţii Rodnei şi Gutâi. Cuvertura sedimentară este constituită din argile roşii, calcar, gresii, conglomerate, marne, şisturi cartunoase. Formaţiunile vulcanice, respectiv eruotivul neogen, alcătuiesc borglurile acestei zone.Cele mai importante dealuri sunt: Dealul Corbului şi Dealul Mare. Treptat se ajunge în Lunca Lăpuşului.La adăpostul munţilor vulcanici care formează un paravan, Ţara Lăpuşului are o climă moderat-continentală, cu temperaturi extreme de +36 ° C(1993) şi -38 ° C(1928).Solurile brune podzolice ale dealurilor sunt utilizate ca teren pentru culturi, păşuni, fâneţe şi pomicultură.Solurile podzolice nu sunt foarte fertile, dar sunt folosite ca terenuri arabile, păşuni şi pomicultură.Solurile montane, scheletice, îngăduie pădurile de fag, stejar, gorun, brad.

 râul Lăpuş, iar următoarea din 1231 pentru acelaşi reper.În 1315 zona apare sub denumirea de Terra Lapus (Ţara Lăpuşului).Cercetările arheologice desfăşurate în zonă îndică că Ţara Lăpuşului a fost locuită din cele mai vechi timpuri, având, la un moment dat, un grad destul de avansat de civilizaţie. Din perioade ale epocii bronzului s-au descoperit două grupuri culturale: grupul Lăpuş şi grupul Suciu de Sus, care aduc informaţii legate de .ritualul de înmormântare ce indică o raţie de vieţuire, arată ca ocupaţie a oamenilor: creşterea animalelor şi ca să transforme materia primă în obiecte necesare vieţii şi cultului.                                           În centrul Ţării Lăpuşului se află un mic orăşel, Târgul Lăpuş, de unde pornesc patru mari drumuri, spre cele patru puncte cardinale.Comunele româneşti dispuse pe aceste patru căi, ramificate şi ele, sunt în majoritate româneşti, două sunt ungureşti, iar numele lor au origine diversă.Ocupaţiile tradiţionale ale lăpuşenilor sunt: agricultura, creşterea animalelor, lucrul la pădure, albinăritul, vânătoarea, olăritul, prelucrarea lemnului, încondeierea ouălor.Calendarul sărbătorilor este cel creştin (ortodox), dar şi calendarul "babelor". Sărbătorile curg într-un ritm rotund, marcând spiritualitatea ţărănească bipolară, orientată spre transcendenţă şi spre vremelnicie. Zilele au semnificaţii precise, nopţileau interdicţii. Ţăranii conosc zodiile bătrâne şi postesc, gândindu-se la soarta pruncilor. Fetele se mai duc la şezătoare şi-şi cheamă feciorii prin practici magice de ursită.Viaţa individului este, aici, un segment dintr-o existenţă cosmică.Lăpuşenilor le place să horească şi să joace. La sărbători îşi poartă costumele tradiţionale, foarte colorate, mai ales portul popular femeiesc, rămâne o lecţie de estetică.În zonă sunt multe mănăstiri şi biserici, unele mai vechi, altele mai noi.