Alfred Hitchcock:

Alfred Hitchcock şi-a început cariera ca ilustrator de cărţii de titlu pentru filmele mute produse de studioul lui Jesse Lasky din Londra în 1919. După ce a avansat la direcţia de artă, a început să culeagă sfaturi despre scrierea scenarilor şi editare până când a fost numit asistent de regizor în 1922. Debutul său cu o poveste de tipul Jack the Ripper, THE LODGER (1926), indica devreme un stil personal şi avea ca motiv identităţii greşite pe care îl va folosi repetat. Filmele thriller au devenit punctul său forte şi BLACKMAIL (1929) a fost primul film englez care a făcut profit. O panză de intrigi specifice lui Hitchcock sa împletit în THE 39 STEPS (1935). Până la acest moment, Hitchcock şi-a format obiceiul de a sublinia meticulos producţiile sale cu note extenisve, sute de desene, scenariu ermetic. Rezultatul a fost un film de urmărire tensionat scos în evidenţă de caracterizări unice din parte fiecărui actor. Un stil de editare era dasemenea aparent. Hitchcock se apropie de tipătul unei femei înainte de a sări la un fluierat de tren. La filmul THE LADY VANISHES (1938), Hitchcock şi-a folosit tehnicile care ţineau lumea în suspans şi adăuga mari cantităţi de umor. Un învăţăcel nesfârşit, experimenta cu mişcare camerei de filmat şi restrângea vederea pentru a prelungi tensiunea. Audienţa sa obişnuit încurând cu trucurile sale iar reputaţia sa a fost întâmpinată de oferte de la Hollywood . Ca multe filme a lui Hitchcock, REBECCA (1940) se trăgea din scurta ficţiune a autoarei Daphne du Maurier. Dar Hitch era nefericit de distribuţia impusă de cei de la Hollywood pentru prima sa producţie. Împreuna cu FOREIGN CORRESPONDENT (1940) simţea lipsa stilului englez până când s-a adaptat la sistemul de studiouri american. SUSPICION (1941) a pus maestrul în familie pentru mprima dată iar spectatori au venit la cinematograf. Succesul a fost fenomenal şi a dus la mai multă libertate pentru SHADOW OF A DOUBT (1943), favoritul lui Hitchcock. SHADOW i-a dat voie regizorului să îi dea rolul frumosului si nebănuitorului criminal lui Joseph Cotten şi a creat un caracter cliche care a fost duplicat în NIGHT OF THE HUNTER (1955), TAXI DRIVER (1976) şi chiar filmul său PSYCHO. ROPE (1948) şi STRANGERS ON A TRAIN (1951) au fost amândouă inspirate de crima lui Leopold-Loew, ca si alte zeci de filme ale anilor 1950. Munca lui Hitchcock arată remarcabil de distinct; efectele speciale inapoiate nu înjoseau calitatea tuturor. Defapt s-au combinat pentru a forma un stil recunoscut. Acest consistenţă se datorea în majoritate pregătiri lui Hitchcock ca artist. În cele mai multe filme nici nu s-a chinuit sa angajeze un director pentru artă, şi a împrumutat tehnica storybarding de la Walt Disney şi sa ataşat de ea religios. Alţi producători de filme ca David Lean şi Steven Spielberg au urmat cu desene detaliate ale fiecărei scene . Bugete mai mari si stele marcante ale filmului îi stăteau la dispoziţie. Şi au urmat cele mai bune filme ale sale. REAR WINDOW (1954), DIAL M FOR MURDER (1954), TO CATCH A THIEF (1955), VERTIGO (1958), NORTH BY NORTHWEST (1959) toate au primit sentimentul amplu al lui Hitchcockl. S-a asociat de asemenea cu producătoare de costume Edith Head, compositorul Bernard Herrmann şi desenatorul Saul Bass care i-au dusmulte dintre proiectele sale la perfecţiune. În anul 1960, Alfred Hitchcock se afla în cea mai bună formăşi era deja cel mai mare regizor all tuturor timpurilor. Prin definirea genului său propriu, a devenit "maestrul" şi toate celelalte filme de suspans erau comparate cu ale sale. O legendă vie, era aclamat de noul val de terorişti francezi ca Andre Bazin şi Francois Truffaut ca un vizionar complet al filmelor, şi a devenit cel mai imitat regizor. Hitchcock a decis să îşi socheze fanii încă odată. PSYCHO (1960) a făcut o saritură înainte, devenind pe loc un clasic al punctului de vedere al unghiului camerei şi a tăieturilor rapide. O neasteptată cantitate sugerată de nuditate şi violenţă grafică erau atât de străine de fani lui Hitchcock ca şi lipsa umorului negru. Hitchcock a preluat o provocare şi transformat-o într-un film care înceţoşează linia ce separă filmul horror de thrillerul psihologic. A urmat sinistrul THE BIRDS (1963) dar s-a chinuit cu actori dificili şi bugete în scădere de-alungul anilor 1960. Ultimul său film, FAMILY PLOT (1976) a fost bine primit şi a fost un frumos sfârşit de carieră, amestecând calitatea s-a cu misterul clarviziunii. Institutul American de Film i-a dat un Life Achievement Award în 1979 şi a fost înnobilat de regina Elizabeth II în 1980. Mai recent, tehnicile lui Hitchcock pot fi văzute în filmele lui Brian De Palma, John Badham, şi Peter Yates, printre alte sute de regizori.

Walt Disney:

Prima decadă a carierei lui Walt Disney a fost extrem de grea. De-a lungul anilor 1920 , nu s-a prea descurcat în încercarea de-a păstra seria ALICE IN CARTOONLAND (1923-26). Studioul său nu producea nimic diferit de câţiva concurenţi. Felul în care arătau caracterele sale era neimpresiv, iar desenele animate ale lui Max Fleischer erau mai inovatoare. Dar Disney a rămas optimist. După un an scurt de filmãrii la Oswald the Rabbit, animatorul lui Disney, Ub Iwerks la creeat pe Mickey Mouse la momentul oportun pentru a capitaliza era sunetului ce urma să vină. Programat să apară pe aceeaşi listăca şi THE JAZZ SINGER (1929),debutul lui Mickey în STEAMBOAT WILLIE (1928) a pus studioul Disney în top. Faima de apoi a lui Mickey Mouse, a forţat Disney să îşi schimbe resonsabilităţile.Pentru a-şi atinge cererea la o calitate mai bună, artiştilor le-a fost cerut să specializeze funcţiile în srevicii sigure. Disney voia o echipă care să se concentreze pe dezvoltarea tehnică. A pus animatori care să ia ore de desen şi chiar a dus animale vii la clasă, toate acesetea pentru cautare de miscare realistică. Le-a cerut creatorilor lui Donald Duck , Goofy şi Pluto să le dea mai multă vitalitate şi emoţii. Peste toate acestea, el le-a cerut tuturor să contribuie la dezvoltarea poveştilor. Un lucru important de făcut în reorganizarea Disney era folosirea unui scenariu pentru produce un film. Scenariul este o serie de bucăţi de hârtie, fiecare descriind o ilustrare a scenei, subliniind fiecare acţiune. Prins cu ace de gămălie pe un perete sau montat pe un şevalet, scenariile devin poze scripturi, permiţându-le grupurilorde animatori să analizeze fiecare scenă , înainte de a îşi pune ideile pe hârtie.Scenariul a făcut ca filmele Disnez să fie extraordinare. A eliminat din muncă ceea ce nu era necesar. A făcut din scriitori o parte din creearea personajelor. A făcut ca filmele să se concentreye pe tema principală. Prin împărţirea artiştilor în echipe diferite, Disney ar aduce un număr de scenarii într-o cameră unde ar putea tăia pleonasmele şi tranziţiile uşoare. Filmele făcute cu acest proces erau mult mai superioare decât alte desene animate, iar scenariile au mers mult mai departe decât circuite de animaţii, fiind folosite azi în agenţiile de publicitate şi studiourile de televiziune. În ciuda multor succese în critică, Disney continuă să lupte pentru profit. La un moment dat, studioul lui a supravieţuit doar la propaganda de filme WWII , care a avut contract cu guvernul. Disney face comerţ cu ceasuri Mickey, păpuşi şi tricouri care i-a ajutat să salveze efectele depresiei , până când a putut să termine transformările companiei. În 1931, a semnat o întelegere cu Natalie Kalmus pentru a folosi Tehnicolor în fiecare film, pentru o perioada de şapte ani. Nici un alt sudio de desene animate nu putea vedea aceste trei procese de colorare, şi debutul majestic al FLOWERS AND TREES (1932) care mai târziu a distanţat calitatea de la pachet al Disney. Cum înţelegerea făcută se apropia de sfârşit, lui Disney îi era frică, că alte desene animate colorate ar ajunge la standardele lui.S-a grăbit ă scoată SNOW WHITE & THE SEVEN DWARVES (1938) pentru a se afirma ca un producător de film. Chiar dacă el ar fi continuat sa producă scurte teatre pentru mai mulţi ani, spectacolo de lung metraj l-au făcut pe Disney să ajungă din nou în top. Cel mai important dintre acestea era Although he would continue to produce theatrical shorts for many more years, full-length FANTASIA (1940), căsătoria lui Leopold Stokowski-care i-a adus scor cu animaţii experimentale şi abstracte. Un film controvesial , care iniţial a fost scos în mică parte în casele de bilete. Fanilor de muzică clasică le-a venit ideea cu hipopotami dansând pe muzica lui Tchaikovsky şi glume comune să ajungă la ţinta optrivită într-un mod la fel de potrivit.Dar după o uşurare tehnică, admiratorii lui Disney l-au rugat aă repete FANTASIA. Doborât de marile pierderi după PINOCCHIO (1940), Disney era gata să stoarcă chiar şi ultimul bănuţ din trăsăturile caracteristice, şi a fost de acord pentru o nouă re-relansare. Primul,dintre mulţi alţii, strângând milioane în timp şi Disnez a învăţat valoarea francizării. Începând cu 1937, filmele lui Disney The first of many, it would help the studio reap millions over the years, and teach Disney the value of franchising his entire holdings of films and characters. Since 1937, Disney's film were under the exclusive control of a 14-year distribution deal with RKO Studios. But in 1953, Disney freed himself of major studios by releasing his cartoons through his own distribution company called Buena Vista. With the $1 million grosses of THE LIVING DESERT (1953), Disney proved that his name was marketable beyond cartoons, and that people were willing to watch anything carrying his seal of approval. This led to TV programs in 1954, like the popular Zorro and Davy Crockett series. The Wonderful World of Color also became part of the weekly habit of television viewers. And the much anticipated Disneyland theme park of 1955 quickly climbed the list of favorite vacationing destinations. Soon, Disney was a household word symbolizing the best of American values in family entertainment. MARY POPPINS (1964) marked the last big success that Disney would live to enjoy. His commitment and energy helped him become an industrialist whose product was entertainment and whose brand name stood for purity and imagination.

Edwin S. Porter

When young sailor Edwin S. Porter emigrated to America in 1895, he put his engineering experience to work for the Vitascope marketing company, setting up the historic first screening of a projected movie in New York on April 23, 1896. After a brief side job in the laboratory at Thomas Edison's Manufacturing Company, he left to become a free-lance projectionist at the Eden Musee theater in 1898. Among his responsibilites was the illegal duplication of George Melies' films, in which Porter would snip apart one-act reels and splice together a 15-minute program. After failed attempts to build his own camera and projector, Porter returned to Edison East 21st Street skylight studio in 1900, this time as a producer and director. While there, Porter tried desperately to elumate the trick photography of Melies, beginning with THE FINISH OF BRIDGET McKEEN (1901). Other notable efforts were the first night photography in PAN-AMERICAN EXPOSITION BY NIGHT (1901),which also featured a time-lapse 360 degree panoramic recording, another first. Porter's THE EXECUTION OF CZOLGOSZ (1901) juxtaposed documentary prison footage with a dramatized execution of President McKinley's assassin. In the first U.S. documentary film, THE LIFE OF AN AMERICAN FIREMAN (1902), Porter once again mixed real fire footage with acted scenes of heroes saving a trapped child from a burning building. The six minute short is often considered a landmark of editing technique although some controversy exists as to its claim of being the first film to intercut between scenes. For years, that distinction went to THE GREAT TRAIN ROBBERY (1903) a monumentual influence on early films. The first qualified "movie," it had a storyline complete with sophisticated camera work and a shuddering climax. Hailed as the beginning of modern editing, it elevated the film story beyond all other art forms with its ability to "jump" to other points of view and scene locations. Furthermore, it had a cohesive narrative that was constructed by the first use of a script. It also featured the introduction of title cards. ROBBERY was not the first western, but it was the first epic western. Boasting a cast of 40 actors, huge for the times, it established many of the conventions that made the genre great: the holdup of a telegraph station, the formation of a posse, a chase and a shootout. Low angle shots, perspective set-ups, and close-ups all contributed to its majestic power. But the finale, in which a bandit turns to the audience and fires his pistol, made the film and international success and initiated a celluloid obsession with firearms that never subsided. THE GREAT TRAIN ROBBERY's popularity signaled to investors that the film business was a permanent American fixture. Its running time of nearly 12 minutes set the average length of silent western films. It attracted crowds with cowboy Broncho Billy Anderson, the first real-life celebrity to appear in a fictitious film story. Audiences lined up to see it over and over, and its rapid fame piqued the curiousity of millions who had never seen a motion picture before. Charlie Chaplin would later cite the film as his first experience with the wonder of the silver screen. Porter's ROBBERY is widely acknowledged to be the first narrative film to use editing. However, its major achievement was directional continuity. With the aid of assistant Fred Balshofer, Porter created a series of vantage points and cross cut to different scenes to give the audience a feeling of being led through the story. He also introduced contrast editing, where an exterior scene of cowboys chopping down telegraph wires in the desert is followed with an interior scene of a telegraph operator experiencing difficulty in his reception of a message. Despite the film's success, Porter nearly abandoned the techniques for UNCLE TOM'S CABIN (1903), THE EX-CONVICT (1904) and THE KLEPTOMANIAC (1905). Model animation became a new facination and Porter experimented with cartoonist Winsor McCay on DREAM OF A RAREBIT FIEND (1906) and THE TEDDY BEARS (1907). Also in 1907, Porter purchased some scenarios for one-reel films from an actor named D.W. Griffith. He cast the yound Griffith in RESCUED FROM AN EAGLE'S NEST and launched the film career of one of Hollywood's greatest talents. He left Edison's studio in 1909 to pursue a career away from the assembly-line mentality that was necessary to compete in the fledgling film market. Porter formed his own production company, Rex Films, in 1911 which he sold just one year later. His fame as a pioneer preceded him wherever he went. Adolph Zukor asked him to share profits in his newly formed Famous Players, and Porter directed several big stars including Mary Pickford in TESS OF THE STORM COUNTRY (1914), as well as experimenting with various new processes. After directing his last film, THE ETERNAL CITY (1915), he retired from moviemaking.