Bine aţi venit la Take 2: Interactive Film. Sunt o mulţime de oameni implicaţi in istoria filmului. Prin invenţi sau tehnici realizate prin incercari si eroari, aceşti oameni merită numele de pioneri ai filmului.

Fraţii Lumiere au introdus pentru prima dată filmul proiectat în Paris. George Melies, magician francez, străbunicul efectelor speciale, a folosit trucuri cu camera ca: expuneri multiple, miniaturi si animaţie "stop-motion" pentru a-şi face trucurile magice mai bune. Edwin Porter a folosit cadre "matte" pentru a compune doua cadre intr-un singur cadru. De asemenea realizează primul film "stop-motion".WK Laurie Dickson a dus cinetoscopul lui Edison cu un pas inainte si a pus bazele pozelor mişcătoare. Orson Welles care a regizat filmul "Citizen Kane" a adus un aspect nou regizatului filmelor. Manipulând sunetul şi imaginea a fost capabil sa ridice filmul la ceva mai mult decat simplă distracţie.

Fraţii Lumiere

În 1894, Louis Lumičre avea 18 ani si tocmai termina o fabrica de producţie pentru plăci fotocgrafice. Avea peste 300 de lucrători care produceau peste 15 milioane de plăci în primul an. Ultimul lucru la care se gândea era o nouă aventură. Dar taăl său, un pictor faimos, s-a intors de la o presentare a cinetoscopului lui Edison şi ia pus pe fii săi Louis şi Auguste să combine pozele animate cu un aparat de poiecţie. Au început prin a studia procesul lui Edison. La înregistrarea filmelor sale Edison folosea un studio monstruos cu cameră staţionară. Tot ce era filmat de compania lui Edison trebuia sa încapă în studio si să joace în faţa camerei de filmat. Prin găurica proiectoarelor se putea uita un singur om odată. Fraţii Lumiere credeau ca cele două parţi puteau fi unite. Răspunsul a fost aparatul de filmat din 1895, o cameră ţinută în mână care reducea rata cadrelor de la 48 la 16 şi avea nevoie de mai puţin film. Dar cel mai important era ca aparatul de filmat era ţinut intr-o singură unitate, cu un proiector care făcea filmul vizibil unui grup de oameni. Şi cel mai important era uşoară aşa că fraţii Lumiere se puteau ieşi cu el sa filmeze lumea. Au făcut mai mult de 60 de înregistrări a vieţii de zi cu zi anul următor. Cu toate că aproape toate erau lipsite de imaginaţie cu nume ca: THE ARRIVAL OF A TRAIN, sau FEEDING THE BABY, erau scene în aer liber. Primul film proiectat vreodată a fost WORKERS LEAVING THE LUMIÉRE FACTORY (1895). Prima comedie a fost WATERING THE GARDENER.Fraţii Lumiere au arătat toate aceste filme la prima reprezentaţie publică din Paris potografilor inventatorilor curioşi. Deja în anul 1987 fraţii Lumiere pregăteau alţi operatori pentru alte prezentări si îşi reutilau fabrica pentru producţia şi vinderea de echipamente de filmare. Şi în curând l-au urmat pe Edison închiriînd filme, din librăria lor de peste 750 de filme, proprietarilor de cinematografe.

George Melies:

De copil Melies şi-a găsit scăparea de maşinăria de afaceri a famliliei vizitând teatrele din Paris unde era captivat de iluziile optice ale magicianului Robert Houdin. La vârsta de 34 de ani Melies deţinea teatrul Houdin unde el însuşi va face iluzii. În 1895 Melies a văzut o demonstraţie a aparatului de filmat al fraţilor Lumiere. După încercări nereuşite de a cumpăra unul de la fraţii Lumiere, Melies s-a grăbit acasă pentru a-şi construi propriul proiector. O prezentare de filme la teatrul lui Melier, dupa abia 4 luni era alcătuită din filmuleţe făcute la studioul Thomas Edison în cojuncţie cu un program de magie. Dar filmuleţele lui Edisn ca şi premierele fraţilor Lumiere erau inregistrări de 60 de scunde cu muncitori care pleacă acasă. Acestea nu erau exact lucrurile care se puteau combina cu un spectacol. Aşa că Melies a inceput să îşi facă propriile filme. Şi-a construit un studio, câteva decoruri şi costume. A realizat scripturi şi a angajat franţuzoaice drăguţe. Apoi şi-a filmat povestioarele fantastice, experimentând cu trucuri ale camerei ca filmării cu incetinitorul dizolvări şi altele. Prin încercare si eroare a reuşit să facă un om să dispară prin oprirea camerei în mijlocul unei filmări. Aceste filme au avut un foarte mare succes şi au fost imitate în Statele Unite ale Americii. Ca maestru de ceremonii, Melies se îmbrăca ca un vrăjitor care putea dezmembra membrele victimei prin efecte speciale. Cele mai multe dintre filme erau mai scurte de 10 minute, şi între 1897 şi 1904, Melies a realizat peste 400, o mare majoritate din ele s-au pierdut. Ce le lipsea filmelor sale în temă şi execuţie era înlocuit cu energie şi imaginaţie. Chiar şi mini epicele CLEOPATRA (1899) şi HAMLET (1908), au demonstrat îndemânarea sa de a crea un film spectaculos. A realizat peste 500 de filme, finanţând, regizând, fotografiind şi jucând în aproape toate. Enorma popularitate a filmului A TRIP TO THE MOON (1902) a pus filmul science fiction pe primul loc şi a schimbat cursul producerii filmelor.

WK Laurie Dickson

Dacă viitorul filmului ar fi rămas în mâna lui Thomas Edison, nu ar fi nici un Hollywood, nu ar fi popcorn, şi nici STAR WARS. Lui Edison nu-i plăceau filmele, gandindu-se ca singuri spectatori ,copiii, se vor sătura de ele repede. Pentru al convinge pe Edison a fost nevoie de personalitatea curajoasă şi persistentă a lui William Kennedy Laurie Dickson, un inginer englez foarte devotat. Dickson a căutat în întraga lume aparate care pretindeau că pot face fotografiile să se mişte. Odată ce a simţit că acest lucru este posibil, şi-a rugat mentorul să aprobe experimente. dar Edsion nu era interesat de ideile lui Dickson. Iniţial Edison nici nu era interesat în a lucra cu Dickson. Ca orfan la de tată la 19 ani, Dickson a citit despre Edison în ziarele din Londra în 1879. I-a trimis o scrisoare 2 ani mai târziu cerând să lucreze in faimosul laborator Menlo Park. Edison a spus nu. Dar în 1883 , Dickson a adunat bani pentru un bilet de vapor şi a plecat în State. Având experienţă în fotografie, şi-a găsit un loc liniştit sub acoperişul lui Edison şi a aşteptat o oportunitate. În 1888, i-a fost încredinţată sarcina de al examina pe fotograful Eadweard Muybridge, şi pe ceilalţi inventatori rivali care înregistrau mişcare. Dickson şi-a început lucru cu râvnă şi a explorat toate aspectele noii tehnici. S-a gândit să construiească o cameră de filmat şi instrumente de proiecţie. A studiat celuloidoul lui John Carbutt. A făcut o alianţă cu compania lui George Eastman. Apoi Dickson la căutat pe Hannibal Goodwin, care aplicase emulsie fotografică pe film şi la obligat să ii de-a ideea lui Eastman pentru producţie. Tenacele Dickson a construit o cameră în noiembrie 1890 şi a filmat prima încercare, MONKEYSHINES, care îl avea în rolul principal pe un coleg de-al său Fred Ott. Numind maşina cinetograf i-a prezentat-o lui Edison care a pus o echipă la cinetoscop pentru a urmări cele cinci secunde. Invenţia lui Dickson era simplă. O fâşie de film de câteva imagini era trecută prin faţa unei lentile luminate in spatele unei roţi care se învârte. Vederea momentană le-a dat clienţilor o scurtă privire la fiecare din cele 46 de poze în decursul unei secunde. Un efect optic dădea iluzia mişcării normale. Introducerea cinetografului în octombrie 1892, a aşezat o convenţie folosită şi azi, filmul era de 35mm de la Eastman, mişcat de rotiţe şi luminat de un bec electric. În ciuda reclamei şi afacerilor senzaţionale pe care o făceau spectatorii cinetoscopului, Dickson ştia că neajunsurile erau deja perfecţionate de inventatori de peste hotare. La indemnat pe Edison să se gândească la un aparat de proiecţie dar vrajitorul era sceptic în privinţa succesului curioasei maşini pe termen lung. Nu vedea nici o necesitate în exchibiţiile publice aşa că i-a cerut lui Dickson să renunţe la experimente. Dar în timp ce era în vacanţă Edison a aflat că Dickson încă mai lucra pe noul sistem. În cursa sa îmoptriva fraţilor Lumiere, Dickson a reuşit să mai convingă un inventator să renunţe la patentil său. Thomas Armat a reuşit să creeze mişcare intermitentă cu ajutorul unui braţ rotativ pe proiectorul său. Dickson la presat să dea voie designului să devină un produs Edison, astfel primind statut internaţional. Armat a cedat. Dickson a construit apoi prima scena de film, într-un studio închis numit "Black Maria." Jucând în multe din primele filme, a înregistrat scurte filmuleţe cam de un minut incluzând şi primele încercări pentru filme cu sonor. sistemul final a fost prezentat în 1895 ca vitascopul o camera şi un proiector mari dar eficace. Din păcate acestea au aprins temperamentul lui Edison. El şi Dickson nu s-au înţeles asupra cursului pe care îl va urma noua întrprindere. S-au desparţit. Dickson a înfiinţat American Biograph Company şi şi-a recreat propria invenţie, numind-o mutograf, mutograf care se afla în competiţie cu echipamentul lui Edison. Premierea primului film al companiei lui Dickson EMPIRE STATE EXPRESS (1896) , compania sa devenind un mare studio lansând actori ca: Edwin S. Porter, D.W. Griffith, Billy Bitzer, Mary Pickford, Lillian Gish, and Mack Sennett. Dickson a încercat de asemenea să fabrice un siste compus din cameră şi proiector, biograful, care era superior vitascopului, dar i-au lipsit forţele de vânzare ca să poată concura cu Edison. Dickson şi-a vândut o parte acţiunile sale de la biograf şi sa întors la mam sa în Anglia în 1987. Mulţi ani mai târziu, când încă mai trăia a fost recunoscut de isorici ca adevăratul tată al filmului care a fost pus în umbră în realizările sale de imaginea inventatorilor Americani.

Orson Welles:

Orson Welles a fost un copil extraordinar. La 11 ani deja îşi regiza jocurile de la şcoala. La 14 ani avea aproape 2 metrii în înălţime, avea o voce autoritară. La 19 ani, a primit de lucru la o staţie de radio, dublând stiri pentru "The March of Time" şi folosindu-şi vocea pentru vocea adâncă a lui "Shadow." La 22 de ani Welles a dezvoltat teatrul Mercury cu piese ca un Macbeth cu negri, si un Julius Caesar cu haine moderne. În 1938, teatrul Mercury s-a mutat la radio montând o versiune ultra realistă a filmului "The War of the Worlds" care i-a făcut, de Halloween, pe ascultători să creadă că Martieni chiar au aterizat. Mare transmisie a făcut ca compania RKO Pictures să îi ofere lui Welles un cotract. Fără nici o experienţă precedentă Orson a schimbat microfonul pentru megafon şi a pornit spre Tinseltown. Avea 24 de ani. RKO i-a dat cei mai buni colaboratori editorul Robert Wise, marele Gregg Toland, compositor Bernard Herrmann. Welles nu a folosit însă actorii de la RKO ci a luat actorii de la Mercury. Cel mai important, Herman J. Mankiewicz, in algonkian din New York, va reface unele scripturi. Produsul final a fost CITIZEN KANE (1941), un film foarte proaspăt încât va altera producerea oricărui film care îi va urma. Irezistibil şi intelectual, KANE . Compelling and intellectual, KANE a introdus filmul în arta înaltă şi la ridicat asupra simplului divertisment. Cheia inovaţiei a fost poza lui KANE. O lentilă specială inventată de Toland a ajuns la o focalizare apropiată de cea a ochiului uman. Într-un singur cadru, spectatorii puteau vedea caractere aflate la distanţa precum şi cele aflate în apropiere cu aceiaşi claritate . Acest efect a fost revoluţionar dându-le voie spectatorilor să se hotărască ce vor să urmărească dintr-o scenă. Ingenuitatea lui Wells a adus de asemenea tehnici de sunetş commentari din afara ecranului, caractere care vorbesc unul peste celălalt, muzică care se opreste în momentul unei fraze cheie. Iluminare sa marchează fiecare creaţie. Scriptul lui, având în rolul principal pe deşteptul "Rosebud" intriga încurcată şi concentrică, oglindea ţipător viaţa magnatului William Randolph Hearst. La auzul zvonurilor, reportera Louella Parsons, care lucra pentru Hearst, a scris articole nimicitoare despre film. Lanţul de ziare a lui Hearst a început să pun RKO sub presiune pentru a distruge filmul. RKO însă a rezistat şi a dat drumul filmului proprietarilor de cinematografe care deveniseră nervoşi. Au fost publicate articole favorabile dar RKO a suferit pierderi cu biletele de peste 150000 $ şi a retras filmul retinândul timp de 17 ani pâna la o alta lansare în mijlocul anilor 1950. CITIZEN KANE a făcut staruri din toţi cei asociaţi cu el. Joseph Cotten, Ray Collins, şi Agnes Moorehead au primit uşor roluri în alte filme. Wise a ajuns regizor, Herrmann va face zeci de filme iar Toland va rămâne pe veci inventatorul focalizării în adâncime. Mai târziu s-a iscat o controversă asupra autorului însă Academy Award-ul pentru cel mai bun scenariu îi va reveni lui Mankiewicz. Des trecută cu vederea este performanţa lui Wells, piatra de bază a filmului.