|
|
|
|
|
|
Un preot care a absolvit facultatea de medicina...sau un doctor care a terminat teologia? Cert este ca parintele Georghe Calciu a tintit de la inceput implinirea prin semeni, lucru pe care l-a desavarsit, si prin care s-a desavarsit. Tinand inca din tinerete la perceptele crestine, el a refuzat complet ateismul comunist, si, impartaseste speranta generatiei sale intr-o „Romanie a duhului”. Este arestat astfel in 1948 impreuna cu valul intreg de studenti, ce a luat drumul inchisorilor comuniste. Dupa ancheta de la Securitate a fost trimis la Pitesti, unde acceptat reeducarea in mod formal, caci, pe tot parcursul detentiei nu s-a lepadat de credinta sa. Sub imperiul terorii si schingiuirilor, el nu deznadajduieste, ci se resemneaza prin meditatia spiritului. In 1964 eliberarea ii ofera prilejul implinirii prin preotie, traind foarte profund dezamagirea daramarii unei biserici de catre comunisti. Revolta nu ramane fara expresie, glasuirea sa atragand o noua arestare. Plecand din mijlocul unei sotii credincioase, si al unui fiu de 10 ani el, coboara iarasi in subterana pentru, ca dupa 5 ani sa fie eliberat. Stabilit in Washington D C, el continua marturisirea lui Dumnezeu, unde intemeiaza o comunitate foarte unita. Amintirile sale despre perioada detentiei, sunt, paradoxal, pline de mai multa resemnare decat de dorinta razbunarii. La o editie a cartii lui D. Bacu, Parintele Calciu a acceptat sa scrie prefata. "Acum citesc la cartile despre Pitesti si ucenicesc la o prefata – orice s-ar scrie despre aceste lucruri este fad pentru noi, cei care am trecut pe acolo – incercind sa explic ceea ce nu se poate explica", marturisea, prea modest, prefatatorul. Iar spre final: "Poate ca din toata istoria Pitestiului nu ar trebui sa ramina decit atit: «Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri»"...(http://www.romfest.org/rost/apr2006/calciu-cruciat.shtml). In constiinta tuturor celor care l-au cunoscut- romani sau americani, ortodocsi sau protestanti, Parintele Calciu ramane „un erou pentru comunitatea religioasa anti-comunista din toata lumea, pentru taria in credinta sa, in ciuda anilor lungi de inchisoare, tortura si tratamente fatale. ((http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/11/25/AR2006112500783.html).
Desi batran, el nu abandoneaza cu constiinta varsta la care inchisoarea a constituit, pentru el, poate cea mai mare incercare; „oriunde se afla, onestitatea si devotamentul neintrerupt catre tinerii din Romania, face o impresie puternica. Marturisea ca toata viata lui, din prima zi a arestului o considera un dar divin, pentru ca, ar fi pierit, – negresit;cateodata, suferinta ii era atat de amara, incat se ruga sa moara. Darul divin l-a facut netemator.” Referinte:
|
| Phoenix© Copyright 2009 |
Gheorghe Calciu.