| Delta Dunarii - Un ecosistem neglijat |
Caracteristici generale Teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, delimitat conform legii, are o suprafata totala de circa 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunarii propriu-zisa, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunarea maritima pana la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabila Somova-Parches, lacul Saraturi-Murighiol si zona marina cuprinsa iîntre litoral si izobata de 20 m (Fig. 1.1.1.) |
|||
Delta Dunarii adaposteste o varietate mare de specii de plante si animale, unele strict adaptate conditiilor Deltei Dunarii, cat si asociatii si comunitati deosebit de interesante si valoroase. Prin varietatea habitatelor caracteristice zonelor umede, Delta Dunarii prezinta o importanta deosebita pentru unele specii de pasari. In acelasi timp, din cele peste 300 de specii de pasari care se intalnesc pe teritoriul rezervatiei peste jumatate sunt specii protejate sau strict protejate de Conventii Internationale. Pasarile reprezinta doar o mica parte din varietatea de specii intalnite pe teritoriul rezervatiei, in prezent inventariindu-se peste 5500 de specii de plante si animale. Prin diversitatea impresionanta a habitatelor si a formelor de viata pe care le gazduieste, Delta Dunarii constituie un adevarat muzeu de biodiversitate, o banca de gene naturala de valoare inestimabila pentru patrimoniul natural universal. Multe specii vegetale sau animale constituie importante resurse naturale, exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri. Asezarile omenesti infiintate s-au bazat, in principal pe valorificarea resurselor naturale, dezvoltandu-se astfel activitati economice traditionale si relatii sociale caracteristice. Ulterior, s-au manifestat tendinte de supraexploatare a unor resurse naturale. Aceasta tendinta, care se manifesta si in prezent printr-o presiune crescanda asupra acestor resurse si in special asupra pestelui si pasunilor, precum si tendinta de a dezvolta unele activitati economice nepotrivite mediului deltaic, au avut drept consecinta dereglarea echilibrului natural existent prin disparitia unor zone de reproducere naturala a pestelui sau a altor specii, prin colmatarea unor canale sau prin aparitia fenomenului de eutrofizare a apelor, lacurilor si baltilor. |
|||