Extinderea comunismului

Instaurarea regimurilor de dictatură proletară în Europa de est după cel de al doilea război mondial n-a fost rezultatul tradiţiilor de gândire politică din aceste ţări. Ideologia comunistă era cunoscută în zonă încă de la sfârşitul primului războiului mondial, însă nu reuşise să-şi facă adepţi, dimpotrivă, era dezavuată de opinia publică, iar în unele ţări - cazul României - activiştii cu o asemenea orientare fuseseră puşi sub interdicţia legii, iar intelectualii care cochetaseră cu ideologia comunistă în tinereţe şi-au manifestat public dezacordul faţă de aceasta atunci când au descoperit cinismul puterii sovietice. Ideologia de stânga dominantă era social-democraţia.

Rapiditatea cu care s-a extins dominaţia Moscovei prin instaurarea regimurilor totalitare de stânga a confirmat faptul că "Stalin avea o strategie pentru aceste state pe care a implementat-o în contextul când zona a fost ocupată de Armata Roşie. Mărturie în acest sens stă declaraţia pe care Stalin o face delegaţiei iugoslave venite la Moscova în aprilie 1945: "Acest război nu este ca acelea din trecut. Oricine ocupă un teritoriu impune şi propriul său sistem social. Fiecare îşi impune propriul său sistem social până acolo unde înaintează armata lui. Nu ar putea fi altfel". Bolşevismul a fost o ideologie impusă în această zonă, căci, indiferent de condiţiile naţionale specifice, de tradiţiile culturale şi politice, de raportul efectiv de forţe, comunismul a ajuns la putere exact până acolo unde a înaintat Armata Roşie. Ţări învinse, ca România sau Germania (zona de ocupaţie sovietică) sau ţări aflate în tabăra învingătorilor, ca Polonia şi Cehoslovacia, au avut aceeaşi soartă.

Două sunt problemele care suscită interes aparte în legătură cu comunismul în Europa de sud-est: atitudinea marilor puteri occidentale faţă de intenţiile Rusiei de a-şi impune sistemul politic în această zonă şi cum a reuşit un sistem aflat într-un total dezacord cu mentalul şi nivelul de dezvoltare al zonei a rezistat atâta timp, având în vedere baza redusă pe care o aveau patidele conuniste la implantarea acestuia (de la 80000 de membri în Cehoslovacia la 1000 de membri în România).

La finele celui de-al doilea război mondial s-au manifestat numeroase deosebiri între marile puteri învingătoare cu privire la viziunea asupra organizării lumii postbelice. Ofensiva impetuoasă a Armatei Roşii din a doua parte a anului 1944 i-a surprins pe Churchill şi Roosevelt, astfel aceştia au fost puşi în situaţia, prin acordurile de la Yalta, să accepte recunoaşterea unei situaţii de fapt , respectiv constituirea de către URSS la frontiera sa apuseană a unei "zone de securitate". Atitudinea marilor puteri occidentale nu poate fi explicată decât din perspectiva propriilor interese, respectiv faptul că nu-şi puteau permite o confruntare militară cu Stalin în contextul anului 1945.

Teroarea comunistă, de care se face caz în mod exagerat, nu explică în totalitate propăşirea sistemului comunist în această zonă. Cauzalitatea profundă se găseşte în ecoul pe care l-a avut mitul egalităţii sociale în mentalul societăţilor sud-est europene, compuse în majoritatea lor de categorii sociale defavorizate - ţărani şi muncitori expoataţi - şi în rolul pe care l-a jucat propaganda comunistă.

Statele comuniste au imitat modelul sovietic, adoptând ideologia oficială numită marxism-leninism, organizarea şi sistemul politic în acord cu principiul centralismului democratic şi instituind o economie planificată, centralizată şi în mare parte socializată.

Toate regimurile comuniste în perioada postbelică au impus un control strict al societăţii prin dominaţie ideologică şi represiune politică.

Dominaţia ideologică s-a realizat prin rolul conducător al Partidului comunist şi propagandă. Pentru a-şi realiza misiunea, partidele comuniste au cunoscut transformări majore, au devenit partide unice şi partide de masă în care erau înregimentate milioane de cetăţeni.

Propaganda oficială realizată de o reţea numeroasă de propagandişti avea ca obiectiv formarea "omului nou" şi exercita un control strict asupra mass-mediei, învăţămăntului şi culturii. Dominaţia societăţii s-a realizat prin instituţi specializate care să anihileze orice formă de protest. Serviciul de poliţie politică, repezentat de K.G.B în. URSS, STASI în RDG, Securitatea în România,exprima hotărârea statului comunist de a reprima orice acţiune potrivnică puterii oficiale.