Comunismul reprezintă cu siguranţă, una dintre cele mai interesante şi abordate teme întâlnite în scrierile moderne. Nu doar dimensiunile lui monumentale sau deosebita influenţă pe care a exercitat-o asupra atâtor generaţii, îl fac un subiect nemaipomenit şi totodată, atât de incitant, dar şi ideile pe care le promovează. Pe durata mai multor decenii, lumea utopică pe care tinde să o creeze, a fascinat minţile diverşilor scriitori. Apariţia cărţilor în care se vorbeşte despre comunism a fost posibilă chiar şi îninte ca acesta să devină o realitate politică şi influenţele sale asupra naţiunilor şi indivizilor l-au pastrat în topuri.

"Noi" (1920) de Evgheni Zamilatin

Această carte se leagă de comunism nu numai prin tema sa, ci şi prin obsacolele pe care a trebuit să le treacă înainte de a fi publicată în ţări post-sovietice, cum ar fi Rusia.

Însuşi autorul a avut de suferit de pe urma începuturilor sistemului comunist. Unele dintre lucrările lui, acest roman în special, au fost puternic criticate de către contemporani, deoarece nu respectau nici stuctura, nici ideile impuse. Ele nu glorificau sistemul, aşa că erau considerate repugnante de către autorităţile comuniste. În fapt, Evgheni Zamilatin a fost nevoit să işi publice această carte la patru ani dupa ce a scris-o(1920) în New York (1924), pentru că nu era acceptantă în Rusia. Mai mult, scriitorul a fost forţat de circumstanţele politice ale vremii să îşi părăsească ţara.Moare în străinatate şi nu apucă să îşi vadă catrea publicată în Rusia, aceasta aparând aici abia în 1989, când e oficial acceptată de Guvern.

"Noi" este cea mai cunoscută operă a lui Evgheni Zamilatin. Romanul este de asemenea considerat a fi predecesorul operelor lui Huxley şi Orwell. Deşi nu este la fel de complex şi de celebru ca cele mai sus menţionate, este primul din acest gen. Prezentând monotonul şi constrângătorul Stat Unic, acest jurnal (căci este scris sub forma unui jurnal), scoate la lumină sentimentele şi gândurile fiinţei umane, în momentul în care realizează că trăieşte într-o lume în care atât dragostea cât şi imaginaţia sunt interzise. Statutul de om îndrăgostit este considerat bolnăvicios, în timp ce visele şi ideile originale, sunt considerate tulburări mentale. Mai mult decât atât, intimitatea este întru totul interzisă în această lume a izolării, tot ceea ce face un membru al societăţii, este strict controlat de către autorităţi; de exemplu, există un program al tuturor activităţilor, incluzând aici chiar şi întreţinerea relaţiilor sexuale. Naratorul sfârşeşte prin a-şi pierde personalitatea, se transformă în cetăţeanul perfect, în realitate un sclav în toată puterea cuvântului.

"O mie nouă sute patruzeci şi nouă" (1949) şi "Ferma de animale" (1945) de George Orwell

Unul dintre cei mai cunoscuţi autori care scriu în timpul unui regim totalitar, este George Orwell. Cărţile sale, precum cele date ca exemplu, prezic şi chiar descriu, adevătata lume comunistă.

În "O mie nouă sute patru zeci şi nouă", Orwell redă tabloul unui viitor totalitar şi prin urmare, face referire la sistemele totalitare ale secolului nostru, precum Nazismul sau Comunismul. Protagonistul este Winston Smith, membru al "Partidului Neutru"; lucrând în Departamentul de arhive al Ministerului Adevărului, rescrie şi schimbă structura articolelor sub forma celor de ziar, pentru ca acestea să corespundă intereselor Partidului.

Atât munca, cât şi viaţa de zi cu zi, l-au determinat să îşi dezvolte un spirit critic împotriva "Fratelui mai mare", liderul Partidului. Pe lângă asta, el devine conştient de dictatura în care trăieşte, iar rutina, asemeni "celor două minute de ură" în care toţi trebuiau să-şi exprime furia împotriva duşmanilor Oceaniei, exerciţiile fizice sau faptul că trebuia să folosească "noua limbă", singurul limbaj care are din ce în ce mai puţine cuvinte, îl fac să creadă că salvarea nu poate veni decât din partea "proletarilor". El însuşi începe să facă lucruri interzise, precum faptul că se îndrăgosteşte, începe să scrie jurnale sau să citească literatură revoluţionară. Oricum, nici unul dintre membrii Partidului nu se poate ascunde de poliţie, care obişnuia să determine copiii să îşi spioneze părinţii. În acest mod, atât protagonistul, cât şi Julia, iubita sa sunt prinşi şi torturaţi timp de luni de zile. Caracterele şi sentimentele lor sunt distruse, şi în acest fel, orice urmă de răzvrătire sau dreagoste, dispare. Cei doi sunt despărţiţi, neavând şansa de a se revedea decât foarte târziu, când totul fusese deja dat uitării... Principalele slogane ale Partidului, "Războiul înseamnă pace", "Ignoranţa înseamnă putere" şi "Libertatea este sclavagie" se sfârşesc cu succes.

Acţiunea din "Ferma de animale" începe în momentul în care cel mai vârstnic porc, Bătrânul Maior, le vorbeşte celorlalte animale despre visul său de a începe o revoluţie împotriva domnului Jones. Trei zile mai târziu, Bătrânul Maior moare, dar discursul său le dă animalelor o nouă viziune asupra vieţii. În timpul perioadei de pregătiri se disting doi porci, Napoleon şi Bulgăre-de-zăpadă, care împreună cu un alt porc, Plângăciosul,elaborează teoria "Animalismului". Răzvrătirea începe căteva luni mai târziu, cănd domnul Jones uită să hrănească animalele. Acestea rup ţarcurile şi aleargă spre casă, unde se aflau alimentele, alungându-l pe Jones de la fermă, iar în semn de revoltă distug toate instrumentele utilizate până atunci pentru a le supune. Porcii întocmesc un set de şapte porunci, pe care le scriu deasupra marelui hambar, care se rezumă la următoarele cuvinte: "Patru picioare-bine, două picioare-rău". După ceva timp, Jones încearcă să recupereze ferma, pe care animalele o apără cu orice preţ. Bulgăre-de-zăpadă şi Boxer primesc medalii, asemeni lui Napoleon, deşi el nici măcar nu a luptat, motiv pentru care au apărut şi divergenţe între ei. Ideea strălucită a lui Bulgăre-de-zăpadă de a construi o moară este total respinsă de Napoleon, care afirmă că acesta a cooperat de fapt cu domnul Jones. Atunci, animalele se hotărăsc să-şi construiască propria fermă, dar timpul trece şi raţiile de hrană scad. Deşi uniunea animalelor trebuia să se supună regulilor, porcii nici măcar nu respectă cele şapte porunci. Trei ani mai târziu, moara este în sfârşit construită. În tot acest timp, Napoleon cheamă câţiva vecini pentru a inspect locul. Aceştia intră şi sărbătoresc la fermă eficienţa animalelor, care muncesc din greu, consumând minimul de hrană. În timpul petrecerii, toate celelalte animale se întâlnesc la fereastra fermei şi când privesc înăuntru, nu pot deosebi oamenii de animale.

Surse: http://www.k-1.com/Orwell/

http://ro.wikipedia.org/wiki/1984_%28carte%29

"Roşu Ucigaş" (1981) de Jeroen Brouwers

Moartea mamei sale, cu care nu mai vorbise de foarte mulţi ani, îl face pe narator să îşi amintească de primii ani ai vieţii sale. Îşi reaminteşte de lagărul japonez POW unde el, mama sa, sora cea mică şi bunica erau închişi. Redă imagini clare ale foametei, bolilor, ale suferinţei, şi morţii. Reamintindu-şi iadul pe care îl reprezenta acel lagăr, "un roşu ucigaş" i-a inundat privirea. În acest fel, până la sfârşitul războiului urmăreşte btutalitatea mereu crescândă cu care gărzile şi soldaţii japonezi îi dezbracă mama şi o lovesc pâna la moarte: "Mama era cea mai frumoasă dintre mame, dar în acele momente am încetat să o iubesc. Din acele momente mi-am pierdut calea." În ce o priveşte pe mama sa, aceasta obişnuia să vorbească despre perioada petrecută în lagăr ca despre "acei teribili ani"..., el însă simte cum poartă povara acelor amintiri violente. În ciuda tuturor tratamentelor, el nu găseşte nici o vindecare pentru "sindromul lagărului", căci tot ceea ce a rămas în urmă nu este decât ură şi dezolare. Acele amintiri au rămas ca să îi bântuie prezentul, implicit relaţia sa cu fosta soţie-Liza. Tragedia, spune Brouwers, reprezintă acea umilinţă şi suferinţa care poate ajunge la cote atât de înalte, încât poate distruge orice urmă de umanitate din noi...

Soursă: http://babelguides.com/view/work/10871